Despre catalizatori am amintit atunci când am vorbit despre lacurile poliuretanice sau cele acrilice. Ei nu se folosesc numai cu aceste tipuri de lacuri, fiind parte de reacție și cu alte lacuri. Cu unele materiale se folosesc numai pentru a le îmbunătății anumite calități si nu ca o condiție pentru uscare. Catalizatorii nu sunt ca un solventul ci sunt parte de reacție, formând împreună cu componenta de bază pelicula de lac (lacurile poliesterice fac excepție, dar despre asta altădată). De aceea cred că rolul lor merită o explicație mai detaliată.
Încep prin a vă ruga să nu va speriați, pentru că am să vorbesc puțin ca la ora de chimie. Știu că numai cuvântul “chimie” deja v-a înjumătățit, dar vă rog să treceți peste fobie. Am să încerc s-o “umanizez” puțin. Cum spuneam, catalizatorii sunt parte din procesul de formare a peliculei. Amestecul dintre cele doua componente A și B este astfel gândit încât, în urma reacției chimice care are loc între ele, să rezulte un produs total nou – pelicula de lac – cu proprietăți diferite. Dacă raportul de amestecare nu este respectat rezultă alt produs, cu alte calități.
Să luăm exemplul lacurilor poliuretanice. Între componente are lor o reacție chimica numită reticulare. Este ca și cum persoanele din 2 grupuri diferite și-ar da mâinile si s-ar prinde într-un joc. Jocul este calculat în așa fel ca fiecare persoană să se lege de alte 2 din grupul celălalt. Gandiți-vă acum că fiecare persoana are 4 maini (cam așa se întâmplă la reticulare) și se leagă de 4 persoane. Vă imaginați ce rezultă? Cât de bine va fi prinsă fiecare persoană în joc și cât de greu va fi ca această masă de oameni să fie atacată din afară? Așa se explică duritatea mult mai mare a unei pelicule catalizate si proprietățile ei superioare.
Există întotdeauna un raport de amestecare intre cele 2 componente. Dacă nu este respectat pot apărea probleme. Revenind la modelul de mai sus, dacă nu se respectă numărul de persoane vor rămâne mâini libere sau chiar persoane neprinse în joc, fie de o parte fie de cealaltă. Aceste mâini libere se pot prinde oricând de altceva și asta poate dăuna jocului. Când numărul mâinilor libere este mic, chiar dacă se prind de altceva nu pot influența o masă așa mare cum este totalitatea jocului. Dacă însă mâinile libere ajung sa domine, pot duce jocul spre direcții ce nu pot fi prevăzute.
Cam asta se întâmplă cu raportul de amestecare. La variații mici influența este și ea mică. Atunci când amestecul diferă considerabil față de recomandări, partea aflată în exces începe să domine și de multe ori nu se poate prevedea urmarea. În mare, lacul în exces înseamnă o peliculă moale sau una care nu se usucă, iar catalizatorul în exces însemnă o peliculă mai casantă, mai friabilă. Dar nimeni nu poate spune cu exactitate ce alte efecte secundare pot apărea.
Sunt produse care pot fi folosite și cu, dar și fără catalizatori. Este cazul unor materiale hidrodiluabile, dar și al nitrocelulozicelor (nitro combinate) sau al celor acrilice. În acest caz produsele se usucă și fără a fi catalizate, uneori într-un timp mai lung. Prin adăugare de catalizator se ajunge la acel grad de reticulare care dă peliculei rezistențe superioare.
Mai trebuie știut că întăritorii (cum se mai numesc catalizatorii) sunt subsțante sensibile la umezeală. Continuând ideea de mai sus, cu apa se joacă de plăcere, asa că atunci când o gasesc reacționează imediat și se transformă într-o substanță solidă, albă și foarte casantă. Reacționează și cu umiditatea din aer, cea sub formă de vapori, de aceea bidoanele de catalizator nu trebuie lăsate deschise.
Calculați bine cum veți folosi catalizatorul pentru că, chiar dacă bidonul este ținut închis, după o perioadă el tot se va întări. Umiditatea existentă în aer, care a intrat în bidon în momentul deschiderii, încet-încet va activa catalizatorul și-l va face să reacționeze. Pentru a nu se întâmpla acest lucru cu catalizatorul din bidonul original, ambalarea se face în mediu de azot.
În cazul produselor hidrodiluabile catalizate trebuie respectat un anumit mod de amestecare pentru a nu avea probleme. Se adaugă întâi apa de diluție în produsul de baza, se amestecă foarte bine, după care se adaugă catalizatorul, în fir subțire, sub amestecare. Se evită astfel intrarea catalizatorului în contact direct cu apa și transformarea lui în mici particule solide care pot înfunda pompele sau pistolul de pulverizare.
Doresc foarte mult ca acest articol să vă ajute sa înțelegeți mai bine anumite reguli atunci când finisați lemnul și sper ca el să nu fi fost foarte academic. Ceea ce îmi doresc este să ajungem împreună să facem mobile cât mai frumoase și nu să vă amintesc de orele de chimie. 🙂
Articol preluat din Revista din lemn